Anatomia corpului uman - sistemul osos

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor din organism (aproximativ 200 la numar), precum si din articulatiile dintre acestea.

Sistemul osos se imparte astfel:

• scheletul capului - se imparte in:
  • neurocraniu (format din cutia craniana);
  • viscerocraniu (format din oasele fetei);
• scheletul trunchiului care cuprinde:
  • coloana vertebrala - coloana vertebrala reprezinta un ax flexibil si rezistent care sustine corpul, protejează maduva spinării si executa diferitele miscari ale trunchiului si capului; coloana vertebrala este formată din 33 - 34 de vertebre grupate in cinci regiuni: cervicala, toracala, lombara, sacrala si coccigiana. Corpul vertebrei are doua fete de articulatie intre care se afla discurile intervertebrale. Primele doua vertebre - atlas si axis - sunt diferite fata de celelalte si asigura mobilitatea si articularea craniului cu coloana vertebrala;
  • coastele - coastele sunt in numar de 12 perechi si se intind din zona toracala a coloanei vertebrale pana la stern;
  • sternul;
  • bazinul - este format din osul sacru si cele doua oase coxale;
• scheletul membrelor care este alcatuit din:
  • scheletul membrelor superioare - este format din:
    • centura scapulara (clavicula si scapula (omoplat));
    • scheletul membrului superior liber;
  • scheletul membrelor inferioare - este format din:
    • centura pelvina (formata din doua oase coxale);
    • scheletul membrului inferior liber.

In ceea ce priveste compozitia oaselor, acestea contin 20% apa si 80% reziduu uscat (substante organice (oseina) si substante anorganice (indeosebi saruri de calciu si fosfor)).

Se disting două tipuri de tesut osos: compact (haversian) şi spongios. La exterior oasele sunt acoperite de o membrană conjunctiva vascularizata numită periost.

Un os lung este format din:

• diafiză (corpul osului) - diafiza este formată din tesut osos compact, in centrul careia se gaseste canalul medular cu maduva galbena la adult si maduva rosie la fat;
• epifize (capetele osului) - in interiorul epifizelor se gaseste tesut spongios cu maduva rosie.

Dupa forma oasele se clasifica in:

• oase lungi - humerus, radius, ulna, femur, tibie, fibula;
• oase late - parietal, frontal, occipital, stern, scapula, os coxal;
• oase scurte - carpiene, tarsiene.

Legatura dintre oase este asigurata de articulatii care, in functie de gradul de mobilitate, se impart in:

• articulatii fixe (sinartroze) - de exemplu articulatia oaselor craniului;
• articulatii mobile (diartroze) - acestea, la randul lor, se impart in:
  • articulatii mobile (artrodii) – se caracterizeaza printr-o mobilitate ridicata, capetele oaselor avand cartilaje articulare legate intre ele prin capsula articulara intarita de ligamente; de exemplu articulatia genunchiului;
  • articulatii semimobile (amfiartroze) - apar intre oasele care se articuleaza prin intermediul unei formatiuni fibro-cartilaginoase; de exemplu articulatiile coloanei vertebrale.